Dezamăgire

Aş vrea să pot dormi,

Dar visul mi s-ar risipi.

Daca-ş mai continua,

Până şi numele mi l-aş uita.

Cred că-i firesc

Să pot să iubesc

Tot ce-i imposibil.

Nu că-i credibil?

De-ar ploua,

Oh, nori albi,

În voi, în care dăinuia

Frigul lichid de cobalt,

Aţi îneca durerea toată,

A unui suflet ingheţat

Ce-ntotdeauna-a rezistat

Cu inima acarinată.

Dă-mi un pahar cu ceaţă,

O coroană de-argint,

Un metal de-albeaţă,

Atât de sufocanţi aţi devenit.

Mi-aţi transformat sufletul

Intr-o fiinţă morbidă…

Săracul, inocentul,

Ia-ţi înlocuit zâmbetul

Cu-a voastră groaznică obidă…

Aşa că nu aveam cale

Decât să m-arunc în mare.

Ultimul meu gând,

Îl cânt, îl cânt

Ca să scap, am fugit

În albul sordid…