Armaggedon

Pe lac.

Privesc în zare.

În depărtare,

Norii-mpăturesc

Tot ceru-mpărătesc;

Dar niciun soare.

Aici viaţa-i fără culoare!

Şi-mi doresc cu ardoare

Să vindec pământul,

Să-i modelez lutul,

Să aduc soare.

Şi bate-ndepărtare,

Şi eu mă uit în zare.

E o lumină ce tot vine,

Se-apropie de mine.

E o scânteietoare!

Dar nu e soare

Şi nici culoare.

Văd focul cel asupritor

Tot alergând pe ceru-ncântător.

Nu-i stea. Nici soare.

Dar nu ştiu cum se face

Că închid ochii,

Şi când îi deschid totul zace

În flăcări aurii.

Fugind, oamenii, disperaţi;

Merg spre salvarea ce o cred,

Dar eu pe loc stau şi mă uit

Cum totul moare.

Şi dispare.

Vai, cum mai arde!

Mare potop de foc ne asupreşte!

Armaggedon! Satanic joc!

Unde să merg şi ce să fac?!

Şi mă trezesc.

Noaptea cea lină

Şi stelele pe cer lucesc.

Pe lac, în barcă, adormit-am.

Privesc în zare,

În depărtare,

La cârdul roş de flăcări…

Nu-i soare…