De gheaţă reverie

Un vis vivid şi echivoc

Mă spulberă numaidecât.

Vrând, negăsind un loc,

Simt moartea luându-mă de gât.

Pumnalul vechi de-argint,

Simţindu-i lama rece,

Pietrificată-ntr-un mormânt;

Magia ce mă trece…

Tot încercând, zadarnic eu mă zbat;

Din ce în ce m-afund

Şi tocul tare-n piatră-l bat

Gândind tot mai profund.

Numaidecât se-arată,

Însă dispare pe clipite.

A vrut doar să mă vadă…

Să-mi dea puteri nemaivăzute.

Pleoapele-nchizând şi lină

Eu inima-ncet mi-o deschid,

Să iasă-aceea lumină

Şi frigul cel morbid.

Pădurea toată se desface,

Ai mei pomi se înclină…

Magia-aceasta natura o reface;

Aştept să vină-n braţe să mă ţină.

Puterile mă părăsesc

Şi parcă totul pleacă.

Am obosit să obosesc,

Izvoarele-mi se seacă.

Eu tot nu reuşesc…