Aberaţia nr. 3

Zăpadă neagră de cristal,

Ce-şi face loc-extraordinar

În palma mea de ceară.

Parc-ar fi o comoară

Fragilul fulg topindu-se-n

Mâneca-mi de mătase.

Problema nu se pune-aici

Ci că nu poţi fugi în lume,

Nu poţi trece-ale mării spume,

Dacă nu vrei să-mi zici

De ce pufosul fulg

Există-ntradevăr

Şi de ce nu un măr?