Androgin

Îți pot plăti cumplita iboste
Cu altceva decât cadavre?
Sunt trupuri sadice şi caste,
Sunt struguri în ale lor coaste,
Trec sufletul lor în cadastre,
Mut inima lor în reci astre.

Tu-mi juri râvnire-npătimată,
Eu torn în cămaşa-ți de in
Al vieții vin, al sorții chin,
Din răni adânci, trupul sangvin,
Cu ochii-i de acvamarin,
Purul meu iubit androgin.

Eu uit

Reprim dorința zilei de mâine,
Şi definiția suflării mele se restrânge.
E abur arămiu ce expiră sânge,
Jeleşte murmure, mucegăite taine.

Eu uit trecutul şi viitorul,
Lovindu-mi coastele cu toporul,
Cusandu-mi ganduri cu fuiorul
Acestei lumi în care nu-mi doresc
Decât să iubesc.

Selenit

Cu ochii goi şi albi, privesc în infinit;
Cu ochii goi şi albi-un trup de selenit.
Cu brațe feudale, cu palmele-i de foc,
Două aripi suflă jale într-al meu nenoroc.

Sfărâmă-mi viețuirea căutându-mi meteahnă,
Şi nu mă ridica când trupul meu rănit
Se zvârcoleşte-n deznădejde, în pâcla ta de pahnă,
Răzleț în învelişu-i de mult îmbătrânit.

Cu ochi defuncți şi reci, privesc în dezolare,
Cu ochi neînviorați de a ta-nfiorare...
Nebun ajunge omul sub crugu' ăstei lumi,
Nebun ajung şi eu, searbăd în mine însumi.

Sihastru

În țara rece-a astrului sihastru
Cad luni şi sori şi-acru dezastru,
Iar eu privesc cu ochi de aur
Cum cugetă-n zbor câte-un graur.

În universul somnului sinistru
Se-ntorc nebune fețele de monstru.
Din praf planetar decupat în zimți
Trupul tău zace-n al meu dulce-alint.

În țara de-abanos a astrului sihastru
Mai curge câte-un geamăt nebunesc dar sacru...
Se mai topesc şi stele, mai dispar şi nori...
Doar pentru ca tu ți-ai dorit să zbori...