Poem

Şi e ciudat cum un schelete,
Țărână făurând ființă,
Este menit s-aibă credință,
Iar prin vertebrele-i formale,
Înțepenite stau emoții,
Uitate iubiri feudale... 

Am devenit

Cu mâini de foc, mi-au pus de gât
Rama tabloului de fier.
Puteam să zbier ori să disper,
Decorațiunea sta lejer.

Cu palmele şocau planete,
Cu ură spărgeau şevalete.
Cu ochi de lux, chipuri cochete,
Cu brațele-le-mi in cuie, crete,
Nimfele compuneau sonete.

Am devenit un rob în lume,
Îmi public iluzii postume,
Mereu mutând stări în costume,
Mă-nec în ale sorții spume,
Mă-nec în ale morții glume.

Eter

Cu sfințenia ta mi-ai acoperit capul,
Sacramentele tale mi-au înghițit trupul.
Cu degete aspre şi unghii de cupru,
O, preot al păcatelor, devino-mi suflu.

Din laurii nopții, regăsind pustiul,
Mi-am pus flori in păr, mi-am decorat sicriul.
Cu struguri de gât şi-n mâini hanger,
Prefă-mă orizont şi arde-mă-n eter.