Tu eşti o crizantemă, iar eu sunt o poetă;
Hai să-ți cânt verde, plângând la o şuetă,
Hai să-ți înamorez părul solfegiu,crud,
Hai să te-adorm încet în smintitul amurg!
Te legăn şi îți torn pe gâtlejul de-azur
Eterul neputinței, sângele meu de taur.
O lacrimă se varsă pe buzele-ți polare ;
Plânge a mea iubire, în visele-i hilare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu