Geam

Mi-e conştiința amorțită
Şi sufletul îmi e un geam,
Prin care trece amuțită
Tristețea rece, lent, cu gram.

Privesc în zare şi doresc
Înconjurul pădurii calm,
Dar negre spirite şoptesc
Că sufletul mi-e doar un geam.

Prefer să zbor, să mai tot cad,
Decât să cred pierdut în Iad.
Sunt ipocrit, sper că păream,
Că sufletul mi-e doar un geam.